Randul patru,locul doi.

In ultimul timp ma simt atat  de straina vietii mele, stiu ca poate suna ciudat, dar asa ma simt. Parca am uitat de unde vin si incotro vreau s-o apuc, ma simt confuza, debusolata, am facut o mare dezordine in mintea mea, in sufletul meu si acum parca as vrea sa fac curatenie. Idee nu am de unde sa incep. 
Intotdeauna am crezut ca viata, oamenii nu o sa ma schimbe.
Da, stiu ca e imposibil, e inevitabil dar am sperat sa nu ma schimbe in rau. Mi-am dorit intotdeauna sa fur de la oamenii din jurul meu, doar ce au ei mai bun si mai frumos, ca mai apoi sa transmit altora. Acum ma intreb cand oare am uitat de principiile mele? Am ajuns sa nu mai simt nimic, nu ma mai doare nimic, nimic nu ma mai face fericita. Ma simt ca un robot cu functii limitate.

Nu ma plang, nu sufar, sunt doar dezamagita, atat de dezamagita incat am decis sa ma retrag undeva in public. Randul patru locul doi. 
Am sa stau acolo si am sa privesc spectacolul vietii mele ca un simplu spectator. E mai usor sa ma privesc goala,. dezbracata de sentimente, emotii, trairi. De aici de pe randul patru, locul doi parca nu imi mai este atat de frig, parca as vrea sa imi ofer o haina calduta. As vrea sa imi mai ofer o panza alba, o pensula si multe multe culori, pacat ca nu as sti ce sa fac cu ele… Dar nu disper! Stau linistita deoarece stiu, simt ca din spatele scenei o sa iasa cineva…
Unde s-a mai vazut spectacol cu un singur actor?

Astept...

Chiar daca afara soarele ardea fara scrupule eu muream de frig mai ceva ca in mijlocul iernii. Atunci ai intrat tu in viata mea. M-ai imbracat cu promiusiuni fierbinti, m-ai hranit cu cuvinte dulci, mi-ai oferit o lume la care nici nu indrazneam sa visez, m-ai ridicat pe culmi de care nici nu stiam ca exista, mi-ai aratat frumusetea norilor pe cand nici nu aveam idee ca pot sa zbor.

Si apoi?... Apoi ce ai facut? M-ai dezbracat, m-ai dezbracat de tot ce mi-ai dat tu, ai indraznit chiar sa imi iei si ceea ce era al meu, m-ai aruncat de la o inaltime atat de mare incat nu stiu daca o sa reusesc vreodata sa-mi revin, mi-ai rupt aripile fara macar sa iti pese o secunda ca fara ele eu nu pot zbura.

Acum stau intr-un pat de spital toata rupta in bucati, flamanda, intr-o lume necunoscuta, straina sufletului meu. Mi-ai dat tot si mi-ai lasat nimic. M-ai lasat mai rau decat m-ai gasit.

Astept sa ma vindec...

Mereu Indragostita

Din fericire sau din pacate eu sunt tipul de persoana care are mereu nevoie sa fie indragostita pentru a fi fericita.... din cauza asta am si ajuns sa sufar uneori atat de mult.. Din cauza ca am o nevoie infinita de iubire, de caldura, de afectiune am cazut de nenumarate ori din zborul meu spre stele.

Eu sunt fata pe care o poti pune foarte usor jos la pamant prin niste simple cuvinte dar care pentru mine inseamna atat de mult, imi poti taia aripile foarte repede aratandu'mi ca realitatea in care traiesc eu nu are nici o tangenta cu realitatea in care traieste restul lumii... Dar cu siguranta de fiecare data voi gasi forta sa ma ridic mai puternica, mai increzatoare, mai optimista si mai indragostita... de viata.

Ne traim existenta printre tot felul de oameni, mai diferiti sau mai asemanatori.. oameni care stiu sa deseneze frumos si oameni care nu stiu sa deseneze deloc... oameni care pun in valoare fiecare sunet care il aud si oameni pentru care totul suna la fel... oameni care lupta orice ar fi pentru visele lor si oameni care nu stiu sa viseze... oameni care iubesc fara limita si oameni egoisti care nu se iubesc nici pe ei... oameni care ar muri pentru dragostea lor si oameni care ii amuza fiecare poveste de iubire auzita.

Da intr'adevar suntem foarte diferiti si din acest motiv uneori nu ne intelegem... nimeni nu poate spune cum e mai bine sa fii, cine e mai corect... tot ce conteaza e sa te simti bine in propria ta piele si sa fii fericit cu tine insuti.

Se spune ca am fost impartiti in jumatati si trimisi pe pamant ca sa ratacim cautandu'ne, si odata ce ne vom gasi jumatatea o sa facem un tot intreg si abia atunci o sa aflam ce inseamna adevarata fericire.

Care este formula fericirii eterne??? Care este reteta unei iubire pure,adevarate?? Se pune oare una bucata om egoist, lucid care nu stie sa viseze si una bucata om plin de vise, iubitor care sa iubeasca pentru ambii..?.. Sau reteta este o relatie dintre doi oameni care se iubesc fara conditii si limite? Nu stiu daca as putea eu sa gasesc secretul, poate pentru fiecare om secretul e diferit, oricum nu conteaza asta.. tot ce stiu eu e ca nu as putea sa traiesc fara dragoste... Dragoste pe care mi'as dori sa o impartasesc cu cineva, as vrea sa i'o fac cadou unei persoane care sa o merite, unui sufletel care si'ar dori sa o primeasca...

Pana cand voi gasi persoana potrivita voi continua sa fiu o indragostita incurabila de tot ceea ce ma inconjoara si ... indragostita de mine.

Banii nu aduc fericirea!!!

Pe parcursul anilor multe s'au schimbat si multe au ramas la fel ca de exemplu interesul excesiv pentru bani, pentru partea materiala. Inca din vechi timpuri cei care aveau un anumit statut social trebuiau sa se casatoreasca cu cei de nivelul lor. Sunt constienta ca toate glumele pe tema banilor au si ele adevarul lor, ca de ex. “Banii nu aduc fericirea, dar o intretin”, ”Banii nu aduc fericirea, dar parca tot e mai bine sa plangi intr'o limuzina decat intr'un autobus” sau “Cine a spus ca banii nu aduc fericirea nu a facut cumparaturile in magazinul potrivit” s.a.m.d.

Am dat intr'o zi intamplator de un comentariu a unui muncitor care zicea “Daca nu vin maine la serviciu, inseamna ca am castigat la loto”. M'am gandit si eu la aceste cuvinte si cred ca as face la fel, daca brusc m'as trezi foarte bogata nu as mai face ceea ce sunt obligata sa fac. As face doar lucrurile care imi aduc bucurie si mi'as ocupa tot timpul cu hobby'urile mele.

Cel mai important lucru pe care poti sa il cumperi cu banii este eliberarea de restul lumii. Eliberarea de slujbe si obligatii, dezbracarea de toate fricile, indepartarea de multe griji materiale si lista ar putea continua. Dar toate aceste lucruri minunate nu au nici un pret atunci nu ai parte de dragoste si implinire.

Ma amuz de fiecare data cand aud o gluma despre bani si realizez ca au fost compuse in timp ce se cauta fericirea si ca sunt pline de adevar dar totusi sunt convinsa ca banii nu aduc fericirea, adica nu doar banii pot sa ne bucure inima. Am avut perioade cand nu duceam lipsa de nimic, nu aveam grija zilei de maine, imi permiteam sa imi iau ce vreau, sa ma duc unde vreau si totusi parca nu eram fericita. Am avut si zile in care nu aveam nici pe departe tot ce imi trebuia si eram foarte fericita, imi gasisem linistea sufletului. Sunt convinsa ca banii nu aduc fericirea, dar daca ai gasi'o mai inainte, banii te pot ajuta sa o faci mai puternica, mai stralucitoare, mai usor de indurat in momentele grele...

Noapte buna.

Aproape de fiecare data ma duc cu placere la somn. Chiar daca uneori imi place sa aman cat mai mult momentul cand trebuie sa dorm, pentru ca ador serile lungi, ador sa stau treaza atunci cand toti dorm.

Dimineata cand trebuie sa ma trezesc imi este ingrozitor de greu sa ma desprind, as vrea sa nu mai plec, as vrea sa mai stau sa mai visez ceva, parca as mai sta asa.. chiar daca stiu ca fericirea, problemele, rezolvarile, iubirea nu ma vor cauta in vis ci atunci cand imi voi tine ochii larg deschisi. As vrea sa dorm ca o copilita rasfatata pana mai dupa-amiaza cu perdelele trase.. iar seara din nou sa fug de somn pana cand pleopele mi s'or inchide singure. Vreau sa dorm mereu, da mereu... si mereu vreau sa fiu treaza.. vreau si, si...

Imi place enorm demult sa vad apusul si sa admir in toata splendoare lui soarele cand rasare.. am mai zis'o odata – vreau sa mor la fiecare apus si sa renasc mai puternica si mai increzatoare la fiecare rasarit.., deoarece viata de a doua zi e mai puternica decat cea care tocmai a trecut.

Chiar daca mor de ciuda cand trebuie sa ma trezesc dis-de-dimineata, chiar daca sunt plina de furie cand aud ca imi suna alarma m'as trezi cu cea mai mare placere in fiecare zi la 5, daca as putea intalni rasaritul la un orizont de mare.

Fiecare rasarit l'am trait ca o mare aventura, ca pe niste evenimente foarte importante din viata mea..

Acum insa vreau sa dorm. Noapte buna!  

Te nasti singur si mori singur limitat de timp si de spatiu.

Azi am realizat ca... viata e atat de trista, atat de plictisitoare... si m'am intristat :(.

Chiar sincer.. am o experienta de doar 20 de ani, si ce? Am trecut prin multe si putine totodata, m'am schimbat mereu .. poate nu de fiecare data in bine, dar m'am schimbat fiindca asa e omul, il schimba oamenii, circumstantele... nu ma deranjeaza ca nu sunt asa cum ar vrea unii, nu'mi pasa ca sunt indivizi care nu agreeaza ce fac … ceea ce ma intristeaza este faptul ca ma trezesc de nenumarate ori ca fac aceleasi lucruri, ma uit in jur si ce vad?.. aceleasi chestii, aceeasi oameni care fac exact la fel ce au facut si ieri.

Azi am stat si am observat, asa cum am facut ieri, alataieri, mai alaltaieri si in toate zilele de pana acum. Viata este un lant de evenimente, fenomenul cauza-efect.

Dar ce conteaza cu adevarat???

Ma gandesc ca majoritatea evenimentelor se intampla fara voia noastra, sau macar fara stirea noastra, sau fara sa avem noi vreo implicare directa cel putin. Uneori se mai intampla o cearta cu parintii, cu cei mai buni prieteni sau cu colegii de grupa/lucru, o nunta, un deces. Sunt momente care te fac sa nu mai simti atat de pronuntat rutina.

Sunt o multime de lucruri care de foarte multe ori te fac sa te pierzi, sa incepi sa reflectezi asupra vietii tale.... Ca un coleg si'a schimbat in sfarsit puloverul ala pe care il poarta de mai bine de o luna zi la zi (nu mai aveai mult pana cand il rugai sa ii cumperi tu altul), ca nu stiu ce ruda a facut nustiu ce, ca baiatul ala pe care il placi de atata timp ti'a facut cu mana de pe partea cealalta de strada exact in momentul cand ti'a venit tie autobosul si ramai si te gandesti ce s'ar fi intamplat daca nu venea...

Dar... dar daca toate aceste maruntisuri nu ar exista, daca le'ai da la o parte cu ce ai mai ramane??? E mai mult decat evident ca nu vrei sa crezi ca ele nu conteaza, sau poate iti este frica sa vezi lucruri mai departe de atat? Nu, nu cred, stiu ca acestea sunt momente importante din viata.

Viata nu este decat o insiruire de secunde, uneori iti par atat de multe dar uneori insa , atat de putine. Secundele trec una dupa alta,atunci cand esti fericit nici nu le simti, dar cand suferi ai impresia ca stau in loc. Daca le iei aparte fiecare secunda, pare a fi nimic, dar daca le impreunezi formeaza amintiri, momente frumoase sau mai putin, formeaza viata ta si tot ceea ce cunosti...

Acum te afli aici, da aici! , unde te'ai aflat si ieri , unde te vei afla si maine... sau poate nu.. Dar daca da inseamna ca esti invaluit de cruda rutina si vei fi prins intr'un cerc de fapte neimportante care ne definesc pe noi ca oameni.

Cu cat crestem in varsta cu atat refuzam sa acceptam mai mult lumea in care traim, vom incepe sa ne batem in piept cu tot ceea ce am facut pana atunci de parca pentru cineva conteaza ce ai facut. De fapt suntem atat de limitati, si poate ca nici nu vom vrea sa acceptam vreodata ca suntem atat de limitati.

Daca toate aceste lucruri nu ar mai conta pentru tine, daca le'ai da la o parte asa pur si simplu poate ti'ai da seama ca viata ta e goala, e ingrozitor de goala si de trista. Atunci poate ai simti cu adevarat fiecare secunda, iar gustul cafelei de dimineata va deveni atat de dezgustator... chiar daca la inceput ti se parea fantastic de bun, ea iti aduci aminte ca de fapt au trecut atatia ani, si probabil ca realizezi ca mai ai inca multi, dar stii de ce ti se par multi? Fiindca nu stii ce sa faci cu ei, idee n'ai, daca ai avea macar un vis mic, si apoi ai mai avea unul, si inca unul, daca ai avea un milion de vise stiu ca ti s'ar parea absolut insuficienti si ai suferi ca mai ai nevoie inca de cateva vieti sa duci la capat tot ce ti'ai propus..

Scoala, universitate, loc de munca, televizor, pat, mancare , o iesire cu prietenii la un suc/o bere, un pachet de tigari, un dans, somn, cafea ... Iarasi munca, iarasi televizor... Si apoi murim!

Sentimentele sunt ceea ce ne fac sa fim oameni, ele sunt cele care ne deosebesc de animale. Chiar daca unii incearca sa nege cu disperare si vad sensul vietii in tone de marijuana, si mii de litri de alcool, le avem cu totii, si ar trebui sa fim multumiti. Fara sentimente viata noastra nu ar fi decat o cruda pedeapsa greu de indurat. Sentimentele sunt cele care infrumuseteaza fiecare moment si dau culoare vietii noastre.

Inspira si expira, cat de placut e sa simti ca traiesti...

Gradinita, scoala, liceu , universitate, munca , casnicie — astea mi s'au zis de mica,asta li se spune tuturor de mici, si asa fac toti.

Ne pierdem mai mult de un sfert din viata invatand, stand cu nasul in carti si toate astea ca sa ajungem la o viata mai buna, evident daca ai ocazia sa ajungi acolo... Poate daca ai putin noroc la un moment dat iti vei gasi si tu jumatatea, o buna bucata de timp vei fi fericit, dar peste ani te vei trezi ca dormi in pat cu o persoana dezgustatoare care nu are grija de ea (doar s'a casatorit cu cineva care trebuie sa il/o suporte toata viata, nu are de ce sa se ingrijoreze), atunci poate iti vei aminti de visele din copilarie, vei realiza ca dintotdeauna ti'ai dorit sa zbori cu parasuta dar situatiile mereu te'au impiedicat.. te va cuprinde o disperare.. oare vei fi in stare sa o duci?

Mircea Cartarescu

când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.

când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.

când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.

când eşti nefericit nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.

când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.

când eşti la pământ cine se interesează de tine?

cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.

poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,

nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.

fii lângă mine, ţine cu mine.

înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,

fii iubita mea permanentă.

hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.

să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeşte dragoste

când ai nevoie de dragoste.

când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.

când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte.

Iti multumesc

Acum ceva timp eram convinsa ca baietii s-au sfirsit la el si ca ceea ce avea el nu mai are nimeni. 
Poate de asta nici nu vroiam sa renunt. 
Timpul e cel mai bun medicament, le vindeca pe toate si pe toti. 
M-a vindecat si pe mine si ma facut sa imi dau seama ca baietii nu se termina la el, ci se incep cu el. 
Pentru ca ce avea el, imi lipsea mie, si ce ii lipsea lui voi gasi la altul, si ce nu va avea altul voi gasi in un altul si asa mai departe. 
Simt ca trebuie sa ii multumesc, era cel de care aveam nevoie la moment. 
Era cel care ma invatat ca lacrimile trebuie pastrate pentru momentele in care plangi de fericire. 
Ma invatat ca relatiile se termina pentru ca ceea ce e frumos abia apoi urmeaza. Ma invatat ca daca s-a terminat si nu e un sfarsit fericit inseamna ca nu s-a terminat inca. 
Am invatat de la cei care au invatat deja. 
Am invatat de la tine.

fara descriere

Am atit de multe de zis incat nici nu stiu cu ce sa incep...

Nu in fiecare zi mi se intampla sa dau peste cineva, cineva care sa ma schimbe,sa scoata din mine tot ce am mai bun, mai frumos, mai minunat...

E greu sa pierd acest sufletel, stiind ca alaturi de el am fost ceea ce nu am fost cu nimeni niciodata, ca el ma invatat sa spun ce ma doare atunci cind sunt suparata si nu am nici un chef sa vorbesc, el ma invatat cum sa fac ca dupa fiecare cearta sa il iau in brate, sau ca trebuie sa il tin de miina si sa il privesc cu ochisori dulci in ciuda faptului ca sunt furioasa,el ma facut sa renunt la orgoliu, sa imi calc uneori peste mandrie doar ca sa il vad fericit...

Fiecare din noi avem zile in care simtim ca nu suntem buni de nimic, ca daca nu am fi noi lumea ar fi la fel.. sau poate mai buna.. in asa zile alaturi de el simteam ca vreau sa ajung la cer, vreau sa fiu cea mai buna, ma simteam implinita, aveam chef sa pictez un tablou chiar daca nu aveam culori, chiar daca stiam ca nu sunt nici pe departe un artist, dar tot ce stiam e ca vroiam sa iasa cel mai bun tablou.. eram sigura ca o sa reusesc deoarece el imi va fi alaturi, el imi va face tabloul mai frumos, mai viu, mai plin de culoare..

Si acum cand fara nici o explicatie te-am dat afara din viata mea, stiu ca niciodata nu o sa intelegi de ce am facut asta, si nici eu nu o sa am curajul sa iti dau o explicatie, nici acum nu am atita putere incat sa te privesc in ochi si sa iti zic gata, s-a terminat, ca ceea ce am incercat ambii sa construim se opreste aici, mi-ar fi mult prea greu, nici macar nu cred ca mi-as gasi cuvintele sa o pot face.

De aceea am ales sa tac... dar tacerea asta parca e mult prea asurzitoare...