Astept...

Chiar daca afara soarele ardea fara scrupule eu muream de frig mai ceva ca in mijlocul iernii. Atunci ai intrat tu in viata mea. M-ai imbracat cu promiusiuni fierbinti, m-ai hranit cu cuvinte dulci, mi-ai oferit o lume la care nici nu indrazneam sa visez, m-ai ridicat pe culmi de care nici nu stiam ca exista, mi-ai aratat frumusetea norilor pe cand nici nu aveam idee ca pot sa zbor.

Si apoi?... Apoi ce ai facut? M-ai dezbracat, m-ai dezbracat de tot ce mi-ai dat tu, ai indraznit chiar sa imi iei si ceea ce era al meu, m-ai aruncat de la o inaltime atat de mare incat nu stiu daca o sa reusesc vreodata sa-mi revin, mi-ai rupt aripile fara macar sa iti pese o secunda ca fara ele eu nu pot zbura.

Acum stau intr-un pat de spital toata rupta in bucati, flamanda, intr-o lume necunoscuta, straina sufletului meu. Mi-ai dat tot si mi-ai lasat nimic. M-ai lasat mai rau decat m-ai gasit.

Astept sa ma vindec...