Nervi De Toamna

 de George Bacovia

E toamna, e fosnet, e somn…

Copacii, pe strada, ofteaza;

E tuse, e planset, e gol…

Si-i frig, si bureaza.

Amantii, mai bolnavi, mai tristi,

Pe drumuri fac gesturi ciudate -

Iar frunze, de vesnicul somn,

Cad grele, udate.

Eu stau, si ma duc, si ma-ntorc,

Si-amantii profund ma-ntristeaza -

Imi vine sa rad fara sens,

Si-i frig, si bureaza.