Piața autohtonă "aridă" pentru agricultorii ecologici din Republica Moldova

Dacă în Europa produsele eco sunt la mare căutare, iar europenii sunt dispuși să scoată mai mulți bani din buzunar doar pentru a mânca sănătos, la noi, agricultorii ecologici care încearcă să își vândă producția în țară, se plâng că nu au o piață de desfacere destinată acestor produse, muncesc mult dar uneori trebuie să își vândă marfa la prețuri standard sau chiar mai mici.

Familia Boiștean deja de patru ani face agricultură eco, dintre care, primii doi au fost de conversiune. „Acești doi ani sunt trecerea de la agricultura tradițională, adică nu trebuia să folosim produse chimice pe teren și să respectăm niște reguli stricte”, explică Victor Boiștean, care de doi ani este agricultor ecologic cu acte în regulă.

Au șase sere pe o suprafață de nouă ari. Trei sere se află chiar în curtea casei lor din satul Tohatin, iar altele trei peste drum. La început, au luat un credit de 60 de mii de lei. Jumătate din sumă i-a fost returnată de stat pentru că este agricultor ecologic. Acesta este unul din avantajele acestei activități, având în vedere riscurile și cheltuielile pe care le are. De exemplu, anul acesta, au pierdut recolta de varză din cauza temperaturilor joase, lucru care i-a descurajat, dar sunt fericiți că oamenii îi cunosc și au încredere în produsele lor. „Oamenii din sat își hrănesc copiii cu legumele noastre fără frică și asta chiar mă bucură”, se mândrește Victor.

Multă muncă, dar neapreciată

După ani de muncă şi profit prea puţin, cei ca Victor, mai au un obstacol de trecut, nu există o piață de desfacere în adevăratul sens al cuvântului. Nu au o rețea de magazine în care să fie recunoscuți ca agricultori ecologici, unde să își vândă produsele la valoarea lor. „Supermarketurile ne cer cantități prea mari, mai mult decât putem noi oferi, iar restaurantele vor prea puțin. Cooperăm cu un restaurant și atunci când au nevoie le livrez câte 30-40 de kg de roșii, castraveți”, spune agricultorul. Pentru a nu rămâne cu legumele în depozit, care au  un termen de păstrare mai mic, le vinde cu același preț ca și agricultorii care folosesc pesticide și tot felul de alte chimicate.

Potrivit legislației din domeniu agroalimentar, termenul "ecologic" este sinonim termenilor "biologic" și "organic" utilizați în alte țări, iar producția agroalimentară ecologică este acea producție obținută fără utilizarea substanțelor chimice de sinteză, conform regulilor și standardelor naționale și internaționale.

Comerțul online – o soluție eficientă

Pe parcursul a 20 de ani de când fac agricultură, familia Gori, din Gura Bâcului a încercat tot felul de metode de comercializare a produselor. La inițiativa fiului cel mic, au decis să își facă o pagină pe o rețea de socializare prin intermediul căreia să-și găsească noi clienți. Cu numele de Gori's Tomatoes, pentru că la început ofereau o mare diversitate de roșii, s-au făcut nu doar cunoscuți, dar și îndrăgiți. Apoi, la sfatul unui prieten american, John Beleer, voluntar de la Corpul Păcii, au decis să experimenteze un model american de comercializare. Acesta presupune organizarea unei comunități CSA, adică Community-supported agriculture (agricultură cu sprijinul comunităţii). Membrii comunității se abonează, plătesc o anumită sumă pentru 21 de săptămâni și o dată în săptămână primesc un pachet cu legume, fructe, condimente. Ei au o comunicare bună cu clienții și la cererea lor vin mereu cu ceva nou. „Anul acesta am inclus urzică în pachetul membrilor, au fost surprinși și încântați”, spune Nadejda Gori. Combinarea comerțului online cu CSA s-a dovedit a fi o strategie eficientă pentru familia Gori. Numărul clienților a crescut semnificativ. „Nu alergăm după un număr mare de aprecieri, toți care sunt activi pe pagina noastră sunt și clienții noștri, sunt cei ce au încredere în noi,  ne apreciază și ne susțin.”

Cea mai bună publicitate sunt recomandările, este convinsă Nadejda. Din acest motiv, au decis să pună accent pe calitatea produselor pe care le vând și nu au fost interesați să obțină certificare. „Nu am simțit până acum că este necesar să avem certificat de agricultor ecologic, cu ce ne schimbă situația? Ajutorul financiar de la stat e prea mic, acum am început să pregătim pachetul cu documente pentru a fi certificați, dar nu e o prioritate”, susține ea. 

Liliana Botnaru este mamică, iar proveniența alimentelor pe care le dă celor trei copii ai săi este o prioritate pentru ea. S-a abonat la familia Gori acum 3 ani, de când au început livrarea cu abonamente. Preferă să cumpere legume și fructe în acest mod, în detrimentul piețelor sau supermarketurilor, pentru că are încredere în furnizor și e sigură că totul este natural. Periodic, pot vizita familia Gori și vedea cum sunt îngrijite produsele care ajung pe masa lor.

Lipsa finanțării – frâna sectorului agro-industrial

Subvențiile oferite agricultorilor ecologici au fost mai „palpabile” în perioada 2007-2011, când se acorda pentru primul an de conversiune 800 lei pentru un hectar, iar pentru al doilea an 400 de lei. Potrivit lui Iurie Senic, șeful Serviciului producţie ecologică şi produse de origine, din cadrul Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare, acum 3 ani s-au modificat condițiile de acordare a subvențiilor. Acestea se oferă doar pentru culturi multianuale (livezi sau vii), culturi bacifere (zmeură, coacăză, mure, aronie) și etero-oleaginoase (lavandă, salvie, trandafir, fenicul).

„Agricultorii ecologici au nevoie de finanțare pentru producție, pentru semințe calitative și pentru promovare, dar cu finanțarea actuală a sectorului agro-industrial, perspectivele agriculturii ecologice sunt incerte”, susține Alexandru Slusari, Președintele Uniunii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli „UniAgroProtect”. Potrivit lui, într-o țară în care 85 la sută din populație se declară săracă și nu au putere de cumpărare, important este ca produsele să fie atractive ca preț și mai puțin contează dacă sunt ecologice sau nu.

99 % din producția agricolă ecologică se exportă

Produsele eco sunt la mare căutare printre europeni. Aceștia sunt dispuși să dea mai mulți bani pentru a mânca sănătos. Agricultorii moldoveni au văzut o șansă în piața europeană, iar prețul oferit de exportatori este atrăgător. „Noi,  în Moldova, nu avem experiență sau tradiție de a consuma produse cu marca de produs ecologic. În lume asta se întâmplă deja de 60-70 de ani. Europenii știu ce înseamnă asta. Produsul ecologic este promovat și consumatorul îl caută. Din acest motiv, 99 la sută din ce crește la noi ecologic merge la export”, declară Iurie Senic.

Un alt aspect, potrivit lui, este faptul că în Uniunea Europeană, pentru o anumită categorie de produse, sunt stabilite volume de export, dar pentru produsele ecologice lucrurile stau diferit. „Cât avem, atât exportăm. În ultimii 10 ani, suntem recunoscuți ca o țară care produce ecologic, avem agricultori care au semnat și contracte de lungă durată, între 5 și 15 ani.”

Atenție atunci când alegem legumele și fructele din comerț

Chiar și nutriționiștii trag un semnal de alarmă, trebuie să fim atenți atunci când cumpărăm fructe și legume, deoarece riscăm să ne alegem cu o toxiinfecție alimentară. Nutriționista Luminița  Suveică spune că „ar trebui să cumpărăm fructele și legumele de sezon, să nu ne aruncăm după acele produse frumoase și mari, asta ar trebui să ne dea de gândit, pentru că cele naturale au mărimi diferite și nu sunt foarte arătoase.” Pentru mulți moldoveni, însă, prețul este factorul decisiv atunci când merg la cumpărături. (Vox-ul a fost realizat în piața centrală.)

Produse eco în grădinițe, cantine sociale și școli

De-a lungul timpului, Ministerul Agriculturii a întreprins mai multe acțiuni de a promova și mări interesul consumatorului față de produsele eco. În Ștefan-Vodă și Căușeni s-au îndestulat cantinele grădinițelor și școlilor cu produse care provin de la agricultorii ecologici. Iurie Senic declară că aceasta urmează să fie o prioritatea națională, cu scopul de a educa și  obișnui copiii cu un mod de viață sănătos și alimentație ecologică.

Studiul naţional în agricultura ecologică şi înverzirea agriculturii convenţionale, publicat în august anul trecut, arată că agricultura ecologică este în creștere în Republica Moldova și contribuie în mod semnificativ la exporturile agricole globale. În timp ce doar 1,7% din teren este gestionat reuşit din punct de vedere „biologic”, exporturile produselor ecologice reprezintă mai mult de 11% din exporturile agricole.

Potrivit Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, în Moldova sunt 58 de agenți economici care practică agricultura ecologică. Vedeți pe hartă cine sunt ei și unde se află.

Arbitrul moldovean care a ajuns pe lista FIFA

Alexandru Tean, în vârstă de 31 de ani este unicul arbitru central din Chișinău de la Divizia Națională care se află pe lista FIFA din cei 3 care sunt la moment în Moldova. A fost promovat la nivel internațional în prima zi a acestui an, fiind cea mai mare reușită și cel mai fericit moment din cariera sa.

Vezi aici cronologia unui vis împlinit

În Republica Moldova să fii arbitru nu e o profesie, e un hobby la care e nevoie să lucrezi mult ca să fii plătit

“Până să ajungi să te ridici nu te poți baza pe veniturile din arbitraj, motiv pentru care a trebuit să învăț, am absolvit UTM, specialitatea inginer-informatician” spune Alexandru. După ce a finalizat universitatea a fost profesor de informatică la liceul “Lev Tolstoi” din orașul natal, Leova. Apoi a mai activat după specialitate la o companie națională de telecomunicații. Meciuri avea doar la sfârșitul săptămânii, lucru care îi permitea să le îmbine armonios pe ambele: să se întrețină și să lupte pentru visul său. 

Dacă să fii arbitru nu îți permite să ai un serviciu stabil, atunci cel mai probabil e că trebuie să îți dai demisia

După spusele lui Tean, “Acesta e un motto după care m-am condus eu. Ca să evoluezi în fotbal, la fiecare treaptă pe care o pășești trebuie să muncești tot mai mult și să îți rezervi mai mult timp pentru asta”.

Secretul succesului său - regula numărul 18

  

“Pentru a fi un arbitru bun nu e deajuns să respecți cele 17 reguli de bază ale fotbalului, cum ar fi poziția afară din joc, mingea în joc și afară din joc sau înscrierea unui gol. Trebuie să ai abilitatea de a te adapta la spectatori și jucători, la cât de bine înțeleg ei fotbalul. Trebuie să știi să îți compui o regulă a ta, un fel de regula numărul 18, în care să știi când, cum și ce reguli să pui în aplicare”, zice Alexandru.

În prezent pe lângă activitatea de arbitru, Alexandru mai este și antrenor de baschet la o echipă de fete din Ialoveni. Chiar dacă nu îi aduce un venit prea mare el face asta din plăcere.  

Planurile sale de viitor țin de faptul că vrea să continue să crească în carieră la nivel internațional și le dă un sfat tuturor arbitrilor începători:”Niciodată să nu lăsați mâinile jos!”.

Despre cum e să fii iubita unui arbitru dar și compromisurile pe care trebuie să le faci ne zice Ana Sandor

Ana Sandor si Alexandru Tean 

“Susținerea pe care o ofer eu arbitrului meu contează foarte mult. Îi țin pumnii de fiecare data când are meci, fie unul simplu sau internațional. Cu sufletul la gură aștept să se înceapă și să treacă acele 2-3 ore și după să-l aud că zice: "Totul a fost bine, toți au rămas mulțumiți." Pe de altă parte, meciurile lui deobicei sunt în weekend, atunci când am eu zile de odihnă, el muncește, și invers. Când vine vorba de planuri de weekend, trebuie să le facem în dependență de meciurile sale. Urmărind dintr-o parte totul, îmi dau seamă și înțeleg bine că nu e atît de ușor pe cât pare să fii arbitru, dar mă fascinează cu câtă dăruire de șine și pasiune face el asta. Este un imbold și pentru mine să cred că e posibil să îți indelinesti visul!”

Conform Federației Moldovenești de Fotbal, la moment în Moldova sunt 97 de arbitri, dintre care 20 sunt “centrali” la Divizia Națională și doar 3 din aceștia sunt pe lista FIFA. 

Ana Şandor: "Mă aflam între 2 extreme: depășesc această situație sau plec acasă"

Ana Şandor (23) studentă la ASEM,
 specialitatea Logistică şi Supply Chain Management, 

New York, septembrie 2011. După primul an de facultate,
Ana şi-a petrecut vara pe tărâm american
 prin intermediul programului "Work&Travel".

Ana Şandor este studentă la ASEM si acum 4 ani a avut oportunitatea să îşi îndeplinească Visul American şi să trăiască aventura vieţii sale. Chiar dacă America este ţara tuturor oportunităţilor, pentru mulţi studenţi însă, aceasta devine o adevarată provocare. Despre cât de fascinant este acest tărâm dar şi încercările prin care a trecut vom afla de la Ana.   

Eşti o norocoasă care a avut ocazia să îşi atingă unul din cele mai frumoase vise, cum ai plecat în SUA?

A fost visul meu de mic copil. Cînd mă uitam la filmele americane visam să mă văd într-o bună zi printre zgârie-nori. O dată ce am devenit studentă, am aflat de programul “Work and Travel” și mi-am propus să profit neapărat de această șansă.

În ce stat ai fost şi de ce ai ales să mergi acolo?

Destinația mea era Virginia Beach, Virginia. Vroiam foarte mult să fie la ocean, pe care la fel nu-l văzusem niciodată.

Care au fost primele impresii, diferenţe pe care le-ai avut când ai ajuns?

           Eram fericită și nerăbdătoare să văd in regim live tot ce vazusem pînă atunci doar la televizor sau pe internet. Totul era diferit de ce știam eu, incepînd cu engleza pe care o vorbeam, oamenii, felul în care se comportă, se îmbracă, casele lor, străzile.

Ce greutăţi ai întâmpinat?

În sfîrșit am înțeles adevăratul sens al aforismului “Tot ceea ce nu te distruge, te face mai puternic”. A fost pentru prima dată cînd plecasem atît de departe de una singură, fără parinți, fără prieteni, la ai mei 19 ani. Din moment ce am ajuns, a trebuit să conștientizez că nu am timp să-mi fie milă de mine însumi deoarece contractul de muncă pe care-l primisem de la agenția din R.Moldova a fost reziliat din motiv ca ei nu aveau suficiente locuri de muncă. Așadar, fără bani și loc de muncă, am pornit în căutarea unui job, de la usă la ușă, zile în șir. Mă aflam între 2 extreme: depășesc aceasta situație sau plec acasă. Prin urmare, am stăpînit greutățile și am avut de cîștigat din asta. Nu a fost deloc ușor, dar asta m-a făcut să mă maturizez și să contez pe propriile forțe.

Care este atitudinea americanilor faţă de străini?

Nu pot trata atitudinea americanilor față de străini drept un șablon, întrucît ei sunt diferiți. Erau unii care se fascinau cum de e posibil să mergi atît de departe de casă și ofereau ajutorul lor. Alții însă, în loc să ofere vreun sprijin, îți zîmbeau frumos, se nedumereau cum e posibil să ți se întîmple asa ceva, și după îți întorceau spatele.

Ai mai vizitat şi alte state?

          Am reușit să văd un pic Washington D.C. Nu m-am putut abține să nu vizitez New York City, să mă plimb pe Broadway, să beau o cafea pe Times Square, să vizitez muzeul Maddame Tussauds și să mă simt o pitică pe lîngă zgârie-norii care mă înconjurau. M-aș întoarce neapărat înapoi la NYC să recompensez tot ce nu am reușit să văd în acea zi de vis din viața mea. Sunt multe orașe care aș fi vrut la fel de mult să le vizitez.

Cum te-a schimbat această experienţă?

          Datorită faptului că am locuit printre americani 3 luni, am îndrăgit foarte mult să zîmbesc. Adoram să nu țin mare cont de felul în care eram îmbrăcată, machiată sau coafată, pentru că asta nu contează acolo. Sunt fericită că mi-am bifat unul dintre visele de pe lista mea.

Purtam fiecare o dragoste-n noi

Silva Kaputikian

Purtam fiecare o dragoste-n noi,

dar eu pentru tine si tu pentru alta

si focul ne mistuie crunt pe-amândoi:

eu ard pentru tine, tu arzi pentru alta.

Astept un cuvânt, astepti un cuvânt,

dar eu de la tine si tu de la alta.

Obrazul îti vad si în vis delirând,

Dar tu în visare o vezi doar pe alta.

Si ce ne ramâne sa facem când 

Nici ursita nu stie decat sa dezbine?
De ce i-ar fi mila? Traim doar iubind:
Desi tu pe alta, eu, totusi, pe tine.

Randul patru,locul doi.

In ultimul timp ma simt atat  de straina vietii mele, stiu ca poate suna ciudat, dar asa ma simt. Parca am uitat de unde vin si incotro vreau s-o apuc, ma simt confuza, debusolata, am facut o mare dezordine in mintea mea, in sufletul meu si acum parca as vrea sa fac curatenie. Idee nu am de unde sa incep. 
Intotdeauna am crezut ca viata, oamenii nu o sa ma schimbe.
Da, stiu ca e imposibil, e inevitabil dar am sperat sa nu ma schimbe in rau. Mi-am dorit intotdeauna sa fur de la oamenii din jurul meu, doar ce au ei mai bun si mai frumos, ca mai apoi sa transmit altora. Acum ma intreb cand oare am uitat de principiile mele? Am ajuns sa nu mai simt nimic, nu ma mai doare nimic, nimic nu ma mai face fericita. Ma simt ca un robot cu functii limitate.

Nu ma plang, nu sufar, sunt doar dezamagita, atat de dezamagita incat am decis sa ma retrag undeva in public. Randul patru locul doi. 
Am sa stau acolo si am sa privesc spectacolul vietii mele ca un simplu spectator. E mai usor sa ma privesc goala,. dezbracata de sentimente, emotii, trairi. De aici de pe randul patru, locul doi parca nu imi mai este atat de frig, parca as vrea sa imi ofer o haina calduta. As vrea sa imi mai ofer o panza alba, o pensula si multe multe culori, pacat ca nu as sti ce sa fac cu ele… Dar nu disper! Stau linistita deoarece stiu, simt ca din spatele scenei o sa iasa cineva…
Unde s-a mai vazut spectacol cu un singur actor?

Astept...

Chiar daca afara soarele ardea fara scrupule eu muream de frig mai ceva ca in mijlocul iernii. Atunci ai intrat tu in viata mea. M-ai imbracat cu promiusiuni fierbinti, m-ai hranit cu cuvinte dulci, mi-ai oferit o lume la care nici nu indrazneam sa visez, m-ai ridicat pe culmi de care nici nu stiam ca exista, mi-ai aratat frumusetea norilor pe cand nici nu aveam idee ca pot sa zbor.

Si apoi?... Apoi ce ai facut? M-ai dezbracat, m-ai dezbracat de tot ce mi-ai dat tu, ai indraznit chiar sa imi iei si ceea ce era al meu, m-ai aruncat de la o inaltime atat de mare incat nu stiu daca o sa reusesc vreodata sa-mi revin, mi-ai rupt aripile fara macar sa iti pese o secunda ca fara ele eu nu pot zbura.

Acum stau intr-un pat de spital toata rupta in bucati, flamanda, intr-o lume necunoscuta, straina sufletului meu. Mi-ai dat tot si mi-ai lasat nimic. M-ai lasat mai rau decat m-ai gasit.

Astept sa ma vindec...

Mereu Indragostita

Din fericire sau din pacate eu sunt tipul de persoana care are mereu nevoie sa fie indragostita pentru a fi fericita.... din cauza asta am si ajuns sa sufar uneori atat de mult.. Din cauza ca am o nevoie infinita de iubire, de caldura, de afectiune am cazut de nenumarate ori din zborul meu spre stele.

Eu sunt fata pe care o poti pune foarte usor jos la pamant prin niste simple cuvinte dar care pentru mine inseamna atat de mult, imi poti taia aripile foarte repede aratandu'mi ca realitatea in care traiesc eu nu are nici o tangenta cu realitatea in care traieste restul lumii... Dar cu siguranta de fiecare data voi gasi forta sa ma ridic mai puternica, mai increzatoare, mai optimista si mai indragostita... de viata.

Ne traim existenta printre tot felul de oameni, mai diferiti sau mai asemanatori.. oameni care stiu sa deseneze frumos si oameni care nu stiu sa deseneze deloc... oameni care pun in valoare fiecare sunet care il aud si oameni pentru care totul suna la fel... oameni care lupta orice ar fi pentru visele lor si oameni care nu stiu sa viseze... oameni care iubesc fara limita si oameni egoisti care nu se iubesc nici pe ei... oameni care ar muri pentru dragostea lor si oameni care ii amuza fiecare poveste de iubire auzita.

Da intr'adevar suntem foarte diferiti si din acest motiv uneori nu ne intelegem... nimeni nu poate spune cum e mai bine sa fii, cine e mai corect... tot ce conteaza e sa te simti bine in propria ta piele si sa fii fericit cu tine insuti.

Se spune ca am fost impartiti in jumatati si trimisi pe pamant ca sa ratacim cautandu'ne, si odata ce ne vom gasi jumatatea o sa facem un tot intreg si abia atunci o sa aflam ce inseamna adevarata fericire.

Care este formula fericirii eterne??? Care este reteta unei iubire pure,adevarate?? Se pune oare una bucata om egoist, lucid care nu stie sa viseze si una bucata om plin de vise, iubitor care sa iubeasca pentru ambii..?.. Sau reteta este o relatie dintre doi oameni care se iubesc fara conditii si limite? Nu stiu daca as putea eu sa gasesc secretul, poate pentru fiecare om secretul e diferit, oricum nu conteaza asta.. tot ce stiu eu e ca nu as putea sa traiesc fara dragoste... Dragoste pe care mi'as dori sa o impartasesc cu cineva, as vrea sa i'o fac cadou unei persoane care sa o merite, unui sufletel care si'ar dori sa o primeasca...

Pana cand voi gasi persoana potrivita voi continua sa fiu o indragostita incurabila de tot ceea ce ma inconjoara si ... indragostita de mine.

Banii nu aduc fericirea!!!

Pe parcursul anilor multe s'au schimbat si multe au ramas la fel ca de exemplu interesul excesiv pentru bani, pentru partea materiala. Inca din vechi timpuri cei care aveau un anumit statut social trebuiau sa se casatoreasca cu cei de nivelul lor. Sunt constienta ca toate glumele pe tema banilor au si ele adevarul lor, ca de ex. “Banii nu aduc fericirea, dar o intretin”, ”Banii nu aduc fericirea, dar parca tot e mai bine sa plangi intr'o limuzina decat intr'un autobus” sau “Cine a spus ca banii nu aduc fericirea nu a facut cumparaturile in magazinul potrivit” s.a.m.d.

Am dat intr'o zi intamplator de un comentariu a unui muncitor care zicea “Daca nu vin maine la serviciu, inseamna ca am castigat la loto”. M'am gandit si eu la aceste cuvinte si cred ca as face la fel, daca brusc m'as trezi foarte bogata nu as mai face ceea ce sunt obligata sa fac. As face doar lucrurile care imi aduc bucurie si mi'as ocupa tot timpul cu hobby'urile mele.

Cel mai important lucru pe care poti sa il cumperi cu banii este eliberarea de restul lumii. Eliberarea de slujbe si obligatii, dezbracarea de toate fricile, indepartarea de multe griji materiale si lista ar putea continua. Dar toate aceste lucruri minunate nu au nici un pret atunci nu ai parte de dragoste si implinire.

Ma amuz de fiecare data cand aud o gluma despre bani si realizez ca au fost compuse in timp ce se cauta fericirea si ca sunt pline de adevar dar totusi sunt convinsa ca banii nu aduc fericirea, adica nu doar banii pot sa ne bucure inima. Am avut perioade cand nu duceam lipsa de nimic, nu aveam grija zilei de maine, imi permiteam sa imi iau ce vreau, sa ma duc unde vreau si totusi parca nu eram fericita. Am avut si zile in care nu aveam nici pe departe tot ce imi trebuia si eram foarte fericita, imi gasisem linistea sufletului. Sunt convinsa ca banii nu aduc fericirea, dar daca ai gasi'o mai inainte, banii te pot ajuta sa o faci mai puternica, mai stralucitoare, mai usor de indurat in momentele grele...

Noapte buna.

Aproape de fiecare data ma duc cu placere la somn. Chiar daca uneori imi place sa aman cat mai mult momentul cand trebuie sa dorm, pentru ca ador serile lungi, ador sa stau treaza atunci cand toti dorm.

Dimineata cand trebuie sa ma trezesc imi este ingrozitor de greu sa ma desprind, as vrea sa nu mai plec, as vrea sa mai stau sa mai visez ceva, parca as mai sta asa.. chiar daca stiu ca fericirea, problemele, rezolvarile, iubirea nu ma vor cauta in vis ci atunci cand imi voi tine ochii larg deschisi. As vrea sa dorm ca o copilita rasfatata pana mai dupa-amiaza cu perdelele trase.. iar seara din nou sa fug de somn pana cand pleopele mi s'or inchide singure. Vreau sa dorm mereu, da mereu... si mereu vreau sa fiu treaza.. vreau si, si...

Imi place enorm demult sa vad apusul si sa admir in toata splendoare lui soarele cand rasare.. am mai zis'o odata – vreau sa mor la fiecare apus si sa renasc mai puternica si mai increzatoare la fiecare rasarit.., deoarece viata de a doua zi e mai puternica decat cea care tocmai a trecut.

Chiar daca mor de ciuda cand trebuie sa ma trezesc dis-de-dimineata, chiar daca sunt plina de furie cand aud ca imi suna alarma m'as trezi cu cea mai mare placere in fiecare zi la 5, daca as putea intalni rasaritul la un orizont de mare.

Fiecare rasarit l'am trait ca o mare aventura, ca pe niste evenimente foarte importante din viata mea..

Acum insa vreau sa dorm. Noapte buna!  

Te nasti singur si mori singur limitat de timp si de spatiu.

Azi am realizat ca... viata e atat de trista, atat de plictisitoare... si m'am intristat :(.

Chiar sincer.. am o experienta de doar 20 de ani, si ce? Am trecut prin multe si putine totodata, m'am schimbat mereu .. poate nu de fiecare data in bine, dar m'am schimbat fiindca asa e omul, il schimba oamenii, circumstantele... nu ma deranjeaza ca nu sunt asa cum ar vrea unii, nu'mi pasa ca sunt indivizi care nu agreeaza ce fac … ceea ce ma intristeaza este faptul ca ma trezesc de nenumarate ori ca fac aceleasi lucruri, ma uit in jur si ce vad?.. aceleasi chestii, aceeasi oameni care fac exact la fel ce au facut si ieri.

Azi am stat si am observat, asa cum am facut ieri, alataieri, mai alaltaieri si in toate zilele de pana acum. Viata este un lant de evenimente, fenomenul cauza-efect.

Dar ce conteaza cu adevarat???

Ma gandesc ca majoritatea evenimentelor se intampla fara voia noastra, sau macar fara stirea noastra, sau fara sa avem noi vreo implicare directa cel putin. Uneori se mai intampla o cearta cu parintii, cu cei mai buni prieteni sau cu colegii de grupa/lucru, o nunta, un deces. Sunt momente care te fac sa nu mai simti atat de pronuntat rutina.

Sunt o multime de lucruri care de foarte multe ori te fac sa te pierzi, sa incepi sa reflectezi asupra vietii tale.... Ca un coleg si'a schimbat in sfarsit puloverul ala pe care il poarta de mai bine de o luna zi la zi (nu mai aveai mult pana cand il rugai sa ii cumperi tu altul), ca nu stiu ce ruda a facut nustiu ce, ca baiatul ala pe care il placi de atata timp ti'a facut cu mana de pe partea cealalta de strada exact in momentul cand ti'a venit tie autobosul si ramai si te gandesti ce s'ar fi intamplat daca nu venea...

Dar... dar daca toate aceste maruntisuri nu ar exista, daca le'ai da la o parte cu ce ai mai ramane??? E mai mult decat evident ca nu vrei sa crezi ca ele nu conteaza, sau poate iti este frica sa vezi lucruri mai departe de atat? Nu, nu cred, stiu ca acestea sunt momente importante din viata.

Viata nu este decat o insiruire de secunde, uneori iti par atat de multe dar uneori insa , atat de putine. Secundele trec una dupa alta,atunci cand esti fericit nici nu le simti, dar cand suferi ai impresia ca stau in loc. Daca le iei aparte fiecare secunda, pare a fi nimic, dar daca le impreunezi formeaza amintiri, momente frumoase sau mai putin, formeaza viata ta si tot ceea ce cunosti...

Acum te afli aici, da aici! , unde te'ai aflat si ieri , unde te vei afla si maine... sau poate nu.. Dar daca da inseamna ca esti invaluit de cruda rutina si vei fi prins intr'un cerc de fapte neimportante care ne definesc pe noi ca oameni.

Cu cat crestem in varsta cu atat refuzam sa acceptam mai mult lumea in care traim, vom incepe sa ne batem in piept cu tot ceea ce am facut pana atunci de parca pentru cineva conteaza ce ai facut. De fapt suntem atat de limitati, si poate ca nici nu vom vrea sa acceptam vreodata ca suntem atat de limitati.

Daca toate aceste lucruri nu ar mai conta pentru tine, daca le'ai da la o parte asa pur si simplu poate ti'ai da seama ca viata ta e goala, e ingrozitor de goala si de trista. Atunci poate ai simti cu adevarat fiecare secunda, iar gustul cafelei de dimineata va deveni atat de dezgustator... chiar daca la inceput ti se parea fantastic de bun, ea iti aduci aminte ca de fapt au trecut atatia ani, si probabil ca realizezi ca mai ai inca multi, dar stii de ce ti se par multi? Fiindca nu stii ce sa faci cu ei, idee n'ai, daca ai avea macar un vis mic, si apoi ai mai avea unul, si inca unul, daca ai avea un milion de vise stiu ca ti s'ar parea absolut insuficienti si ai suferi ca mai ai nevoie inca de cateva vieti sa duci la capat tot ce ti'ai propus..

Scoala, universitate, loc de munca, televizor, pat, mancare , o iesire cu prietenii la un suc/o bere, un pachet de tigari, un dans, somn, cafea ... Iarasi munca, iarasi televizor... Si apoi murim!

Sentimentele sunt ceea ce ne fac sa fim oameni, ele sunt cele care ne deosebesc de animale. Chiar daca unii incearca sa nege cu disperare si vad sensul vietii in tone de marijuana, si mii de litri de alcool, le avem cu totii, si ar trebui sa fim multumiti. Fara sentimente viata noastra nu ar fi decat o cruda pedeapsa greu de indurat. Sentimentele sunt cele care infrumuseteaza fiecare moment si dau culoare vietii noastre.

Inspira si expira, cat de placut e sa simti ca traiesti...

Gradinita, scoala, liceu , universitate, munca , casnicie — astea mi s'au zis de mica,asta li se spune tuturor de mici, si asa fac toti.

Ne pierdem mai mult de un sfert din viata invatand, stand cu nasul in carti si toate astea ca sa ajungem la o viata mai buna, evident daca ai ocazia sa ajungi acolo... Poate daca ai putin noroc la un moment dat iti vei gasi si tu jumatatea, o buna bucata de timp vei fi fericit, dar peste ani te vei trezi ca dormi in pat cu o persoana dezgustatoare care nu are grija de ea (doar s'a casatorit cu cineva care trebuie sa il/o suporte toata viata, nu are de ce sa se ingrijoreze), atunci poate iti vei aminti de visele din copilarie, vei realiza ca dintotdeauna ti'ai dorit sa zbori cu parasuta dar situatiile mereu te'au impiedicat.. te va cuprinde o disperare.. oare vei fi in stare sa o duci?

Mircea Cartarescu

când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.

când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.

când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.

când eşti nefericit nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.

când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.

când eşti la pământ cine se interesează de tine?

cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.

poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,

nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.

fii lângă mine, ţine cu mine.

înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,

fii iubita mea permanentă.

hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.

să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeşte dragoste

când ai nevoie de dragoste.

când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.

când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte.

Iti multumesc

Acum ceva timp eram convinsa ca baietii s-au sfirsit la el si ca ceea ce avea el nu mai are nimeni. 
Poate de asta nici nu vroiam sa renunt. 
Timpul e cel mai bun medicament, le vindeca pe toate si pe toti. 
M-a vindecat si pe mine si ma facut sa imi dau seama ca baietii nu se termina la el, ci se incep cu el. 
Pentru ca ce avea el, imi lipsea mie, si ce ii lipsea lui voi gasi la altul, si ce nu va avea altul voi gasi in un altul si asa mai departe. 
Simt ca trebuie sa ii multumesc, era cel de care aveam nevoie la moment. 
Era cel care ma invatat ca lacrimile trebuie pastrate pentru momentele in care plangi de fericire. 
Ma invatat ca relatiile se termina pentru ca ceea ce e frumos abia apoi urmeaza. Ma invatat ca daca s-a terminat si nu e un sfarsit fericit inseamna ca nu s-a terminat inca. 
Am invatat de la cei care au invatat deja. 
Am invatat de la tine.

fara descriere

Am atit de multe de zis incat nici nu stiu cu ce sa incep...

Nu in fiecare zi mi se intampla sa dau peste cineva, cineva care sa ma schimbe,sa scoata din mine tot ce am mai bun, mai frumos, mai minunat...

E greu sa pierd acest sufletel, stiind ca alaturi de el am fost ceea ce nu am fost cu nimeni niciodata, ca el ma invatat sa spun ce ma doare atunci cind sunt suparata si nu am nici un chef sa vorbesc, el ma invatat cum sa fac ca dupa fiecare cearta sa il iau in brate, sau ca trebuie sa il tin de miina si sa il privesc cu ochisori dulci in ciuda faptului ca sunt furioasa,el ma facut sa renunt la orgoliu, sa imi calc uneori peste mandrie doar ca sa il vad fericit...

Fiecare din noi avem zile in care simtim ca nu suntem buni de nimic, ca daca nu am fi noi lumea ar fi la fel.. sau poate mai buna.. in asa zile alaturi de el simteam ca vreau sa ajung la cer, vreau sa fiu cea mai buna, ma simteam implinita, aveam chef sa pictez un tablou chiar daca nu aveam culori, chiar daca stiam ca nu sunt nici pe departe un artist, dar tot ce stiam e ca vroiam sa iasa cel mai bun tablou.. eram sigura ca o sa reusesc deoarece el imi va fi alaturi, el imi va face tabloul mai frumos, mai viu, mai plin de culoare..

Si acum cand fara nici o explicatie te-am dat afara din viata mea, stiu ca niciodata nu o sa intelegi de ce am facut asta, si nici eu nu o sa am curajul sa iti dau o explicatie, nici acum nu am atita putere incat sa te privesc in ochi si sa iti zic gata, s-a terminat, ca ceea ce am incercat ambii sa construim se opreste aici, mi-ar fi mult prea greu, nici macar nu cred ca mi-as gasi cuvintele sa o pot face.

De aceea am ales sa tac... dar tacerea asta parca e mult prea asurzitoare...

Valiza.

Astazi ma simt ca o valiza parasita intr-o gara de tren, si privesc in jurul meu si vad o multime de alte valize care seamana cu mine, dar nu, eu nu sint ca ele, eu nu sint plina de haine, hirtii sau chestii necesare unei calatorii, eu am in interiorul meu emotii, sentimente, trairi, momente, ginduri, idei.

Era atit de dimineata cind s-a trezit, soarele nici macar nu rasarise inca, gindul ca dorea sa plece nu il putea lasa sa doarma. S-a  ridicat din pat si o privea cit de dulce dormea pe canapeaua din sufragerie, in timp ce o admira il copleaseau mii de ginduri si nu stia ce sa faca, dorea atit de mult sa opreasca timpul in loc si sa se uite la ea pina la nesfirsit, insa nu putea.

A inceput sa caute in interiorul sau. Nu i-a fost greu sa o gaseasca. Era acolo, aproape, chiar linga inima lui. Inca o m-ai iubea. Era putin prafuita si lipsita de culoarea. A sters-o putin si a impachetat-o intr-o cutie mica si rosie si a aranjat-o frumos in interiorul meu. A continuat cautarea, a dat peste multe momente, emotii, dar ceea ce cauta era tot ce avea legatura cu ea. A gasit mirosul ei, frumusetea si gingasia privirii, delicatetea pieleii ei cind o atingea. Intr-o incercare de a le impatura frumos a renuntat si le-a aruncat neglijent, caci toate aceste amintiri il emotionau mult prea mult pentru a fi in stare sa faca asta.

Dupa ce a facut curat in amintiri a trecut la ginduri. Toate erau atit de dezorganizate. Nici nu stia de unde sa inceapa. A vazut intr-un colt aruncat un “Ti-am simtit lipsa atit de mult scumpul meu”, mai dedesubt “Nu mai vreau sa te vad…”. A mai gasit multe alte ginduri care il faceau sa doreasca sa renunte la idea de plecare, iar altele - sa isi doreasca sa plece cit mai repede. Insa cauta ceva important, ceva de existenta caruia era sigur, insa de ore bune nu dadea. Intr-un sifrsit l-a gasit, era acolo, vestejit de vechimea timpului, in cel mai indepartat si intunecat colt al mintii sale, un bolnav si sters “Te Iubesc”. 
A trecut la trairi. A dat de un moment in care se certau si ea era atit de agitata, plina de nervi, iar el s-a apropiat de ea, i-a luat fata in miini cu grija, ea il privea nedumerita si atunci a sarutat-o cu pasiune,  erau doar ei doi pe pamint, nimeni si nimic nu conta, erau doar ei doi si momentul lor. Ii era atit de dor de acele clipe si ar fi dat orice sa se mai repete macar o singura data. 
In cautarea sa a gasit  prima lor intilnire, atunci cind ochii lor s-au incrucisat pentru prima data. Inca de atunci intelesese ca ea o sa joace un rol important in viata lui. 
A fost cea mai deosebita fata din viata lui pentru ca inainte sa ii auda vocea  si sa ii studieze felul in care isi misca buzele cind vorbeste, el i-a simtit mai intii gustul, i-a placut la nebunie felul in care a reactionat ea la indrazneala lui, s-a infuriat si a inceput sa il certe, el nu auzea nimic, era coplesit de frumusetea in care o facea. 
Era ingrijorat ca soarele deja incepuse sa lumineze si ea trebuia sa se trezeasca. A atunci a aruncat repede tot ce a mai gasit si m-a inchis. S-a oprit putin sa o priveasca pentru ultima data, a rostit ceva, nici macar nu intelesesem ce a zis si a iesit in fuga. 

In drum spre gara ii era destul de greu sa ma duca in mina, incarcarea emotionala pe care o duceam era prea mult pentru el, asa ca a luat un taxi. Eram ajunsi in gara, el se uita dezorientat  in jur. La un moment dat nu intelegea care e trenul lui, tot ce stia este ca ar trebui sa plece din clipa in clipa. Dupa citeva momente de incertitudine a decis sa urce in trenul a carei plecare a fost anuntata. In acel moment m-a lasat jos, ma privit cu nostalgie si a plecat. 
A vrut sa scape de tot ceea ce ii amintea de ea…

Ma simt ca o valiza. O valiza lasata in gara.

Unele iubiri se nasc ca sa moara

Unele iubiri se nasc ca sa moara, iar iubirea noastra e una din ele. E o iubire nascuta ca sa nu sa se consume niciodata!

Daca as ramina alaturi de tine sint sigura ca s-ar stinge focul care ne sfisie sufletele, fiorul nebun ce il simti cind te pierzi in ochii mei. Daca as pleca - te-as putea iubi o viata.

Ti-ai rupt sufletul, mi-ai luat palma, mi l-ai pus in ea, mi-ai inchis pumnul si mi l-ai daruit. Ce sa fac eu cu el? Ce sa fac cu toata iubirea asta? Nu merit! Nu sint capabila sa am grija de ea!

Inchid ochii, iti lipesc sufletul de urechea mea, simt cum arde. Ma vezi asa cum nimeni altcineva nu ma vede. Ma simt protejata.

Tu stii ca eu nu sint a ta, stii ca nu voi fi dar totusi ma pretuiesti de parca as fi a ta din totdeauna.

Iti opresti privirea in ochii mei, o impietresti in ei. Si atunci sta lumea in loc. Timpul nu mai merge. Imi spui ca ai venit pe lume sa ma intilnesti pe mine. Ma stringi puternic, de fiecare data o faci la fel, ca pentru ultima oara. Si atunci se ivesc zorile si eu plec in graba. Caci unele iubiri se nasc ca sa moara.

Nervi De Toamna

 de George Bacovia

E toamna, e fosnet, e somn…

Copacii, pe strada, ofteaza;

E tuse, e planset, e gol…

Si-i frig, si bureaza.

Amantii, mai bolnavi, mai tristi,

Pe drumuri fac gesturi ciudate -

Iar frunze, de vesnicul somn,

Cad grele, udate.

Eu stau, si ma duc, si ma-ntorc,

Si-amantii profund ma-ntristeaza -

Imi vine sa rad fara sens,

Si-i frig, si bureaza.

Fereastra sufletului nostru

   „O pereche recent căsătorită s-a mutat într-un cartier foarte liniştit. În prima dimineaţa din noua casă , în timp ce îşi savurau cafeaua, femeia observă, privind pe fereastră, o vecină care îşi întindea cearceafurile în balcon. "CE CEARCEAFURI MURDARE ÎNTINDE VECINA NOASTRĂ ÎN BALCON...!Cred că are nevoie de un nou săpun...poate ar trebui s-o învăţ să-şi spele cearceafurile!" Soţul ei privi şi rămase tăcut.    Şi aşa, la fiecare două sau trei zile femeia repeta observaţiile, în timp ce vecina îşi întindea rufele la soare. După o lună femeia rămase surprinsă văzând că vecina sa întindea cearceafuri mut mai curate şi îi spuse soţului ei: "Priveşte, a învăţat să spele rufele! O fi învăţându-o altă vecină?" Soţul ei îi răspunse: "Nu, azi m-am trezit mai de dimineaţă şi am spălat geamurile casei noastre ! "

Asa este si viata! Totul depinde de curăţenia ferestrei sufletului nostru prin care observăm faptele. Înainte de a critica, potrivit ar fi să ne verificăm şi să ne curăţăm sufletul pentru a putea vedea clar. Atunci am vedea mai clar puritatea sufletească a celorlalţi...”

Este usor sa dam vina pe altii...Insa inainte ar trebui sa ne privim pe noi, si nu doar atat, ci sa schimbam ceea ce este de schimbat!

Way of living .

Ştii ce ar trebui să faci tu azi? SĂ RÎZI. Da,să rîzi.Să rîzi că ţi-a picat pasta de dinţi pe piele şi tricou. Să rîzi că ţi-a plecat troleul din faţă, să rîzi că ai obosit degeaba fugind după el, să rîzi că şoferul era nervos.

Ar trebui să ADMIRI. Nu în fiecare zi rîzi în faţa ghinioanelor de dimineaţă, right? So, admiră-te pentru atitudinea ta foarte jovială de mai înainte. Admiră apoi soarele somnoros şi toate feţele care apar pe parcurs în staţie. Unii sînt în întîrziere, alţii prea punctuali, unii merg în aceeaşi direcţie cu tine, alţii vor coborî la gară, unii iţi vor zîmbi, alţii nici n-or să te observe. Tu admiră-i! Habar nu ai cîţi te-au admirat  pe tine de cînd ai primit viza spre lumea asta şi pînă azi.

Nu uita să SCĂNEZI. Atenţie,necesită subtilitate. Nu sînt admise privirile

insistente. Scanează cu stil. Pătrează ce-ţi place.

ÎMBRĂŢIŞEAZĂ. Pune toate trăirile tale.toate gîndurile, toată dragostea într-o îmbrăţişare. Nu te feri să le dai mai departe. Se împregneaza în tricoul persoanei pe care-o iei în braţe şi implicit în corpul ei. La rîndul ei, persoana X are trăiri, gînduri, dragoste. Se adaugă toată dragostea, gîndurile şi trăirile tale expediate anterior. De rezultat se bucura următoarea persoană îmbrăţişată. Sau următoarea persoană care ii poartă tricoul persoanei X. Te-am zăpacit? Tot e pe trend chestia asta cu împrumutatul hainelor. La fete, în special. Ideea e să îmbrăţişezi. E un ciclu continuu.

ASCULTĂ.Trage cu urechea. O să vezi că zilnic afli o mulţime de chestii de care, mai devreme sau mai tîrziu, mîine sau niciodata, te vei lovi. Unii or să te surprindă prin ce spun. Poate nici nu-ţi imaginai că au un mod atît de intens de a privi viaţa şi îi credeai altfel. Desigur, alţii te vor surprinde în alt sens, cu judecata lor limitată. Din nou, păstreaza numai ce iţi place.

CITEŞTE. Citeşte ce ai tu chef, nu ce ţi se impune. Citeşte cînd ai poftă, nu cînd au ei. Cărţile cerute la şcoală n-or să te iniţieze, aşa cum se pretinde. Citeşte ce îi place minţii tale, ce iţi strigă firea. Tot ce ştiu, ştiu din literatura universală, proprie experienţă şi explorare. Nici tu nu ar trebui să citeşti obligat, nici copilul tău, nici copilul copilului tău.

MIŞCĂ-TE. Aleargă, corpul tău te va iubi pentru asta. Sau dansează. Ştii senzaţia de oboseală cauzată de dans? E pentru că şi inima ta dansează în interior. Şi inima inimii tale dansează în inima ta. Şi tot aşa, deci practic nu ai cum să dansezi singur niciodată. O să fie mereu o mie de inimi interne care dansează în tine. Corpul tău e un club. Şi ştii cît de viu îţi simţi pulsul după ce dansezi, da? Te-ai ţicnit dacă crezi că numai o inimă provoacă bum-bum-ul ăla. E, de fapt basul inimii inimii inimii inimii tale. That explains everything.

COLOREAZĂ. Colorează-ţi pereţii, draperiile, pielea, timpul. Monotonia e monotonă. Nu-ţi fie teamă de schimbări. Oamenii adevăraţi zîmbesc oamenilor coloraţi.

MĂNÎNCĂ. Nu te prosti cu toate dietele posibile. Hrăneşte-te. Corpul tău trebuie să reziste tuturor situaţiilor în care îl pui. Ai dreptul să mănînci ciocolată. La fel cum ai şi dreptul să te mişti. Pătrează mereu un echilibru.

EXPRIMĂ-TE. Scrie, povesteşte, sună. Nu uita să te eliberezi. Spune ce simţi fără să te ruşinezi de opinia ta. Eşti o persoană cu multe calităţi, ai incredere in tine.

IUBEŞTE. Iubeşte cu toate cele o mie de inimi. Nici nu ai idée cîtă lume te iubeşte pe ascuns, aşa că lasă-te iubit sau iubită.

EXPLOREAZĂ. Nu-ţi fie teamă de necunoscut. Cînd descoperi melodii, cărti, oameni, locuri noi senzaţia-i unică.

Mergi la concerte.

CÎNTĂ.

Fii IMPASIBILĂ în faţa bîrfelor. Semi-oamenii o sa-ţi analizeze gesturile, hainele, faptele, viaţa foarte des. Şi asta înseamnă că semi-vieţile lor nu ajung la un nivel suficient de roz pentru a fi trăite la intensitate maximă, cum e viaţa ta. O să rămînă întotdeauna la stadiul de “semi”. Şi vor staţiona, tu vei evolua.

JOACĂ ROLURI. Nu uita, la final,să te întorci la tine.

MULŢUMEŞTE pentru că ai, mulţumeşte pentru că eşti.

VISEAZĂ.

Fii RECEPTIVĂ la nou. Da, uită-te puţin la tine. Da, eşti cel mai frumos om pe care l-ai văzut în ultimul timp.

ASUMĂ-ŢI riscuri.

ÎNVAŢĂ. Învaţă să rîzi, admiri, scanezi, îmbrăţişezi, asculţi, citeşti, mişti, colorezi, mănînci, exprimi, iubeşti, explorezi, cînţi, joci, mulţumeşti,visezi cît mai des.

Un autobus numit..Iubire

Cineva mi-a spus cîndva să nu fug niciodată după autobuse sau după barbaţi.. că nu este nici o problemă dacă îl pierzi pe cel din faţa ochilor, cu siguranţă va veni altul. Există oameni care îşi petrec toată dimineaţa pregătindu-se pentru şcoală sau serviciu pînă la refuz. Aceştia, în mod inevitabil ajung să întîrzie. Şi, în disperarea lor aleargă să prindă acel ultim autobus care i-ar putea duce la destinaţie la timp. Apoi mai există şi oameni care nu se pregătesc excesiv, oameni mai detaşaţi. Aceştia pleacă de acasă din timp şi, ajunşi în staţie pot chiar să aştepte un al doilea autobus dacă primul pare prea aglomerat.      

Mă întreb din ce categorie fac eu parte..?.. Am alergat după un autobus de curînd şi l-am prins. Era cam aglomerat, după cîteva staţii a trebuit să cobor să las pe altcineva să coboare. Cînd să mă urc înapoi, uşile mi s-au închis în mod irevocabil în nas. Am rămas în staţie privind cum se îndepărtează autobusul. Mi-am încrucişat braţele şi am început să bat din vîrful piciorului, nerăbdătoare. Ce mă faceam dacă întîrziam? Din fericire a venit repede un alt autobus… Şi era nou!, iar uşile mi s-au deschis imediat ce m-am apropiat. Nu era aglomerat, chiar am avut loc şi pe scaun. Şi ca să vezi, nu era nici o gumă lipită de acesta, nu aveau tot felul de zgîrieturi sau mîzgîleli obscene pe ele. Mi-am dat seama că puteam să nu alerg deloc după primul autobus, puteam să îl aştept liniştită pe acesta şi nu mă mai enervam, nu mă mai uitam lung după el atunci cînd a plecat. Mi-am dat seama că pîna la destinaţie pot să schimb oricînd autobusul pînă găsesc unul cu un traseu plăcut şi care să îndeplinească toate condiţiile necesare pentru a mă bucura de o călătorie placută. Poate în acel moment voi uita de mine şi nu îmi va mai păsa dacă întîrzii. Poate voi privi pe geam şi voi merge pînă la capăt.